Antrenamentul de Squash: SESIUNEA

SESIUNEA DE SQUASH reprezinta timpul efectiv consacrat practicii sportive. Antrenorul decide continutul sesiunii in functie de obiectivele urmarite pentru fiecare individ (grup) in parte

Dezvoltarea jucatorului de squash cu antrenor se face inca de la inceput pe urmatoarele patru planuri care se completeaza si se intrepatrund:
TEHNIC – componentele biomecanice ale loviturilor si miscarii specifice de squash
TACTIC – modalitatea corecta de a crea spatiu pe terenul de joc si de a construi punctele castigatoare.
FIZIC – agilitate, flexibilitate, viteza, controlul greutatii, intarirea taliei, fitness aerob si anaerob
MENTAL – incredere, motivatie, concentrare, relaxare, respiratie, vizualizare, starea de Flow

Pentru imbunatatirea in paralel a mai multor planuri este foarte productiv ca sesiunile / lectiile sa fie variate si sa integreze aceste aspecte. Pentru fiecare nivel de joc se proiecteaza modele de performanta diferite. Antrenorul decide continutul sesiunii propriu-zise in functie de obiectivele urmarite pentru fiecare individ (grup) in parte.

Pentru dezvoltarea in paralel a conditiei fizice specifice, lectia poate sa contina spre exemplu exercitii fizice de mare intensitate (HIIT = High Intensity Interval Training). In urmatorul video veti vedea o scurta dar intensa sesiune care integreaza aceste principii. Haideti sa il vedem la treaba pe Ronny Vlassaks, antrenor de elita (level 4 ESF),  tutore al Federatiei Europene de Squash si, in paralel,  coordonatorul loturilor nationale de squash ale Belgiei si Olandei.

SESIUNEA DE SQUASH reprezinta timpul efectiv consacrat practicii sportive. Ea poate fi divizata in 3 parti :
– partea pregatitoare (aspecte anexe, pregatire material sportiv, incalzire),
– partea fundamentala (corpul sesiunii, – ce vizeaza atingerea obiectivelor fixate)
– partea finala  (recapitulare, comcluzii, feed-back, debriefing, readucerea organismului la parametri functionali normali).

Obiectivele de indeplinit ale fiecarei sesiuni trebuie sa respecte anumite criterii: partenerul de antrenament (elevul)  trebuie tinut in zona in care cerintele nu sunt nici prea usoare (intervine plictiseala), nici prea grele (intervine frustrarea). In limbajele de specialitate anglofonii denumesc aceasta zona ‘sweet uncertainty zone’ (ca in graficul de mai sus), iar francofonii o denumesc ‘la zone de la délicieuse incertitude’.

Motivatia noastra scade atunci cand sarcinile sunt fie prea usoare, fie imposibil sau prea greu de realizat. In schimb exista zona provocarii, a invatarii, a dezvoltarii. O vom denumi in continuare zona de dificultate optima. Aceasta zona este foarte atractiva pentru invatare si dezvoltare, tocmai pentru ca sansele de reusita ale obiectivelor propuse sunt de 70 % – 80 %.

Antrenorul de squash are rolul de a maximiza beneficiile fiecarei sesiuni in parte. El trebuie sa aiba capacitatea de a adapta modelul de performanta categoriei de public careia i se adreseaza.  Pe langa codul genetic, nivel de joc sau alte abilitati sportive, motivatia individuala a fiecarui jucator de squash reprezinta un important punct de plecare. Antrenorul de squash trebuie sa proiecteze fiecare sesiune in parte astfel incat sa isi scoata gradual elevul din zona de comfort catre zona noului, a provocarii, a invatarii.

Zona de dificultate optima difera de la individ la individ. Tocmai de aceea antrenorul are rolul si responsabilitatea de a se adapta fiecarei situatii in parte cu maximum de profesionalism.

Cand (va) antrenati, concentrati-va pe fiecare individ in parte. Coach the individual, not the sport!
Selectarea cu atentie a obiectivelor de indeplinit in cadrul sesiunii de antrenament reprezinta un element esential de luat in calcul pentru antrenor sau cel care proiecteaza sesiunea. O singura sesiune reprezinta doar un mic pas in dezvoltarea ulterioara a sportivului.

Articolul anterior din serial: Antrenamentul de Squash: Conceptul de FEEDING

credit foto:  feelforthewater.com